Dansul porumbelului

Ca sa vezi sa sa nu crezi...dragostea e super tare si la pasarele...
stateam eu pe o banca singuratica in parc si imi inecam amarul intr-un ceai tarziu in dupa-amiaza si ce observ...o porumbita aterizeaza langa mine.se opreste, se relaxeaza cateva secunde dupa lungul zbor, observa faptul ca sunt langa ea, se uita lung la mine si parca ma intreaba...: "Deranjez?" la care eu ca un copil mic si tantalau, parca negator din cap lateral dadeam si incep sa vorbesc cu ea pe o voce incalcita sa sune placut la auz...porumbita ma priveste ciudat si se indeparteaza de mine tiptil...de frica sau de complezenta...moment in care...el padron apare...adica porumbelul.( acum nu stiu daca era sotul, amantul sau pretendentul)...moment in care ea nu ma mai priveste deloc parca de rusine si-a intors privirea si s-a indepartat si mai mult de mine...el in intreaga lui splendoare, se umfla in pene si provocator spre mine venea...eu l-am privit si prin ochi ne-am potrivit caci i-am inspirat ca la porumbita lui eu nu m-am dat...in secunda doi el si-a reorientat atentia catre porumbita lui...si a inceput dansul...el umflat in pene se invartea in jurul ei, era o combinatie de salsa cu vals si putin tango...miscari scurte din gat si pasi incrucisati si laterali dar fara sa iasa din raza vizuala a ei...ea statea nemiscata si il privea...la fiecare adiere o pana i se mai ridica dar ea dezinteresata...intreaga atentie era asupra lui si a miscarilor sale suave...cateodata capul si-l ridica si parca afirmator, scurt, din cap dadea....dupa o scurta perioada el a schimbat putin rutina si a inceput sa se miste mai suav si sunete scurte din cioculet scotea...moment in care am observat ca si ea se zburlise...aparent ii placea...si...s-a treminat...caci doi tineri indragostiti cu pasi repezi prin zona treceau si intreg spectacolul il ruinau...pasarelele mele si-au luat zborul si eu din spectator al unui reality-show, iar singur am ramas.

Cat de frumos era cand el pentru ea dansa, cand in aer sentimentul de dragoste si apreciere se simtea, cand necazurile nu existau si pentru o secunda macar lumea se oprea...doar frumusetea ramanea si el,ea si eu pluteam...Va multumesc pasarelelor ca mi-ati bucurat momentul si mi-ati fericit viata.