Distanta

hmmm...n-am mai scris nimic de mult si asta nu pentru ca nu am avut ce anume...dar nu am avut timp. iata ca acum am si voi scrie una grea de tot...De ce? de ce ma ti la respect de departe, de ce ma ti cu piciorul blocat in prag? inchizand mereu, din ce in ce mai tare usa, sa-mi loveasca piciorul si asa umflat de atata fuga dupa sufletul tau; salvarea mea, inspiratia mea, cugetul meu rational, spiritul existentei mele se pierde in neant, in dorinta nemarginita de a te capta; iubirea doare cel mai tare dar te si rasplateste din plin...deja ma doare, deja simt ca ma pierd in solutii si scenarii mai mult sau mai putin favorabile, alunec, simt cum imi pleaca esenta de sub picioare...sa plutesc? nu pot...ca nu am ingredientul necesar...aripile mi-au fost retezate fara pic de mila cu multi ani in urma...inca nu se vindeca; mi-e frica. mi-e frica sa pierd din nou o frumusete. eu sunt distrus sau sunt un distrus...efectul e acelasi...pierdere masiva. nu disper...de ce sa disper? e singura pe planeta? nu...! dar...dar...mi-e greu sa-mi imaginez tandretea si senzualitatea ei in aura altuia...dar nu pot fi egoist...daca asa se vrea...asa sa fie...o vreau fericita, vreau sa exulte de bucurie, vreau sa pluteasca...sa pluteasca?....iar imi aduc aminte...eu nu am aripi...imi sunt retezate; dar ma pot vindeca, pot sa-mi cresc altele dar numai pentru ea si numai langa ea imi pot creste altele...e greu. e foarte greu sa-mi cresc altele; perseverenta. da dar cata? la un moment dat devine disperanta perseverenta, obositoare si plictisitoare...rezolvarea...ea renunta si pleaca...eu stau si calculez cum am putut sa gresesc. revin,.... e simplu, te vreau...dar nu sa te detin si nu te vreau cu forta. imi mai lipseste acordul tau...hahaha...ce simplu suna...dar e mai complicat ca orice. as manca kilometrii dar nici atunci nu ar fi bine.....esential este ca e greu...dar nimeni nu a zis ca va fi usor....e minunat dar e pestilential....te am dar nu ma vrei, ma simti dar nu te ating, te vad dar nu ma crezi, ma asculti dar nu te inteleg, ma cunosti dar nu esti tu, eu dar amandoi. mi se sopteste in casca....si maine e o zi.....da dar poate eu nu voi mai fi in ea...sufletul meu moare si atunci eu nu voi mai fi. sunt dependent de frumos...si tu esti frumoasa...da dar nu esti frumoasa mea...si asta imi omoara sufletul. fericirea e o picatura de lacrima din marea iubirii scufundata in oceanul dragostei ...........finalul....finalul e inexplicabil dar adevarat, e sumbru dar impacat, e esenta care te atinge....sunt doua cuvinte in care sunt concentrate milioane de senzatii, de traiti, de clipe, de atingeri, de reflexe, de idei, de solutii, de probleme, de vorbe, de priviri, de ore, de vise, de sunete, de lacrimi....desarte......TE IUBESC....