femeia diabolica

... urmariti in curand

fericirea si durerea la absolut

Buna noaptea dragii mei din nou va spun si din nou revin cu o scriere.

Iubiti...iubiti dragi oameni iubiti caci merita. sentimentul iubiri este ca un elixir ce va face sa renasteti, sa fiti umani, sa fiti trezi, sa va treziti din necazul zilnic si sa va ridicati din abisul nefericirii.

Sa simti fluturasii in burta de fiecare data cand o vezi...sa simti cum incepi sa tremuri cand vine spre tine...sa te simti fara suflare cand isi ridica ochii din pamant si-ti zambeste...sa simti cum o senzatie ciudata, inexplicabila te cuprine impreuna cu bratele ei...sa simti cum ti se inmoaie genunchii cand te saruta...sa simti extazul cand te uiti in ochii ei...sa simti ca plutesti cand privirea ei te penetreaza...sa zbori efectiv cand o tii de mana.

Dar sa iubesti e si dureros cand esti despartit de ea; simti ca esti lipsit de orice chef...simti ca viata nu mai are sens...simti ca mori fara atingerea ei...simti ca ai da orice doar pentru o farama de fericire din partea ei...simti ca propria-ti umbra te depaseste pasind incet pe drumul fara destinatie...simti ca apa nu mai curge...simti ca aerul nu-ti mai este necesar...simti ca vantul nu mai bate...simti ca soarele nu mai straluceste...e intuneric...simti ca lumea se prabuseste asupra ta...simti ca nu te poti ridica din prapastia in care esti...simti ca inima si se sparge ca un cristal trantit de pamant...simti ca in mintea ta neuronii se sinucid unul cate unul, strangulandu-se cu proprii lor axoni...simti ca viata s-a sfarsit...nu mai simti nici o lacrima curgand pe obrazul tau caci nu mai esti capabil nici sa plangi...pur si simplu nu mai existi.

Totusi plangi...mereu...neincetat...in jurul tau s-a creat un zid ce nici o bucurie nu-l mai intrece...doar ea poate sa te faca sa renasti...doar ea e capabila sa-ti lumineze din nou calea...doar ea te poate determina sa mai existi.

Cineva spunea ca trebuie sa fi increzator in puterile tale, ca totul este trecator si ca timpul le rezolva pe toate. in puterea ta si in vointa ta sta doar sa o faci fericita, nu exista putere sa poti trece peste...totul este trecator in afara de iubirea pe care o porti acelei fete...timpul este cel mai mare dusman al tau, caci pe clipa ce trece durerea devine mai mare si mai mare si mai mare.

Daca iubesti sincer nimic din lumea asta nu poate schimba acest sentiment, nimic nu te poate face sa renunti la acest sentiment, nimic nu este la fel ca atunci cand nu iubesti...iubind intrii intr-o alta lume...si iubind sincer ramai pururea in ea.

Doamne...te implor, iubeste-o la fel de mult cat o iubesc eu...si da-mi te rog puterea sa o iubesc si mai mult...pururea

Aniversarea lui

Buna noaptea dragilor din nou si din nou si din nou...

Acum 2 decenii, 3 ani, 5 ore, 11 minute si 43 secunde...se nastea un om; o noua fiinta inocenta isi incepea lupta cu viata si pasea pentru prima oara pe acest pamant blajin, neted, putred, minunat, curat si ocrotit de sangele multor vieti ce s-au curmat in timp.

Un om D.H...nascut undeva prin PH (si aici nu ma refer la parametrul de masurare a aciditatii unei substante si nici la patria horilor ci ma refer la judetul PRAHOVA) ce avea sa-si inceapa constient sau inconstient, chibzuirea vietii de zi cu zi.

Acest om acum e bun...frumos...fericit...iubit...cu alte cuvinte implinit ce de bine de rau accepta sa ma agat de stabilopozii ce sunt amplasati in jurul sau si sa stau prin jurul sau (cu influenta buna sau rea pe care o am).

La multi ani prietene...sa ne traiesti 1000 ani...sa fii iubit 10.000 ani si sa fii fericit la fiecare miscare a pleoapelor; LA MULTI ANI !!!

operatiunea "serviciul secret"

Buna noaptea dragii mei...din nou... cred ca ma voi obisnui sa incep astfel fiecare articol de aici inainte caci aparent doar noaptea apuc sa scriu si eu cate ceva. asadar, am si eu o problema mare...mare mare mare si un prieten de-al meu (sa-l numim Dl. X) simtindu-mi durerea mi-a spus ca vrea sa discutam; astfel am ajuns sa ne intalnim si am discutat.

Stiti cat de greu e sa gasesti in Romania oameni cu competente cognitive ridicate??? extraordinar de greu. eu totusi am pe langa mine astfel de oameni si cu unul din ei am discutat in aceasta seara.

Sa poti sa-ti spui problemele pe fata, sa poti sa "plangi" pe umarul cuiva, sa poti sa te deschizi mai mult decat o carte, sa te eliberezi de orice element secretual pe care-l tii cu ardoare in tine pe o tema anume e genial; senzatia e minunata.

Am renascut, m-am eliberat, am "plans" pe umarul unui om care nu are nimic de castigat prin a ma ajuta...dar este un om moral...cult...normal...cu capul pe umeri...intelegator...calm...binevoitor... un om pe care e bine sa-l ai langa tine si nu te vei simti singur niciodata.

Problema nu mi-a fost rezolvata, sa nu intelegem gresit, dar parca simti ca plutesti dupa ce te eliberezi.

Eu oricum plutesc...caci iubesc...dar acum simt ca am parasuta si simt ca in nici un fel nu voi da cu tartacutza de pamant daca din cvazi motive aripile mi se vor frange.

Iti multumesc prietene ca existi, iti multumesc ca te cunosc, iti multumesc ca suntem prieteni.

Acum noapte albastra you all, caci eu ma inchid din nou in cochilia mea (protectoare cica) si sper sa pot ajunge cumva in taramul viselor sa pot uita de toate impuritatile vietii ce-mi sfasaie sufletul...v-am pupat

un alt fel de Irinel "columbeanu"

Buna noaptea dragi prieteni vreau sa va deranjez cu un alt articol de-al meu, astfel voi scrie despre un prieten drag de-al meu. sa incepem :

Am un prieten numit Irinel Catalin R. , pot spune prieten bun ca tot avem capacitatea sa facem distinctie intre indivizi si sa-i etichetam pe toti (pe care-i vedem sau i-am vazut macar) cu cate o "distinctie" (prieten bun, prieten, amic, cunostinta, doar o cunostinta, vecin, doar un vecin, un vecin cica, sta pe langa mine, consatean, un/o tip/a, doar un/o tip/a, acela la care ma uit, ala pe care l-am vazut, cred ca l-am vazut odata, ala, unu) ; prieten bun pe care l-am cunoscut intr-un fel neobisnuit; eram prin '07 in Bucuresti si lucram la o companie multinationala de investitii financiare ca si Consultant Financiar; eram la o intalnire de afaceri in Hotel Sport din Complexul Sportiv "Lia Manoliu", inainte de asta cu ceva timp vorbisem cu un prieten bun de al meu (care mi-a fost si coleg de liceu intr-o institutie remarcabila de invatamant liceal din metropola covasneana) sa ne intalnim la locul in care ma aflam si eu sa perticipe la o intalnire cu mine; zis si facut el a venit cu 2 baieti (prieteni de-ai lui) si "remorcile" fiecaruia (in afara de John care a preferat sa ne onoreze singur cu prezenta). Buna buna...am facut cunostinta...am discutat nitel inainte de intalnire in curtea hotelului...apoi si prin sala de conferinte si apoi dupa terminarea intalnirii ne-am indreptat catre o terasa localizata in apropierea acelui complex. Am servit cate o bere, am mai discutat apoi ne-am despartit cu ganduri bune despre intalire si unii despre altii (cred eu). Asa s-a facut sa devenim prieteni (suntem si azi). Mi-a parut un baiat simpatic, blajin, sincer; un om simplu dar cu aspiratiile lui ( ca doar toti le avem). am considerat ca imi va fi bun prieten si ma va si ajuta in afaceri. Iata ca la jumatate din cele 2 aprecieri ale mele am considerat gresit, si anume, m-a tradat in afaceri (s-a dus si a facut aceeasi afacere cu o alta companie nu cu cea la care lucram eu)...nu m-am suparat si nu l-am considerat tradator...am inteles ca toti tindem catre ceva mai bun mereu si l-am inteles pe deplin. Un om bun langa care am traiti si bucurii si dezamagiri, un om cu care in esenta m-am simtit bine mereu.

A devenit mare om...mare caracter inrolandu-se intr-o companie ce se ocupa cu vanzari de software...a primit masina...a primit laptop...(cine mai era ca el??? eu...hahaha si eu le aveam pe toate cam in aceeasi perioada), a crescut din punt de vedere financiar...puterea lui a crescut, dar stiti ceva...nu s-a schimbat ca om ("banul schimba omul" nu a fost valabila la el)... a mai facut el una alta ce a deranjat alti oameni dar asta e...prin toate actiunile nostre multumim pe unii si deranjam pe altii.
Ne-am mai intalnit in timp...mai rar..dar am facut-o si mereu prezenta lui a fost mai mult decat placuta langa mine.

Am reusit sa fac rost de numarul lui de telefon (caci din cvazi motive il pierdusem si pierdusem putin legatura) aseara... ei bine azi l-am sunat si multumit fiind ca Ii gadil usor urechile cu vocea mea suava mi-a spus ce si cum se intampla cu el in ultima vreme.

L-am simtit putin "low" deprimat dar nu lipsit de speranta...a spus ca este home-less...job-less...bani-less...car-less...love-less dar nici decum hope-less. Minunat dar dureros... omul ce avea apartament...job bun...cascaval indeajuns...cu priza la femei...sa-mi spuna ca-i lipsesc toate cele...m-a intristat...i-am spus ca si eu sunt in aceeasi oala relativ. mi-a povesit de o operatiune pe care a intreprins-o el odata in baie...intr-o dimineata cand efectiv a "nascut"...si in clipa aceea s-a renascut si el ca pasarea Phoenix din cenusa; informatie pe care nu tinea neaparat sa faca parte din memoria mea dar totusi s-a impregnat. apoi m-a expediat rapid din apelul telefonic care de 17 minute rula pe motiv ca il contacta un prieten comun (eu il cred...ca nu avea nici un motiv sa nu mai vrea sa vorbeasca cu mine).

Dupa o vreme l-am sunat din nou...si am mai vorbit 5 minute cand...iarasi m-a expediat din apelul telefonic caci urma momentul Kotzaelii :D:D:D .

punct si nu mai de la capat caci am terminat. v-am pupat pe toti si sa fiti cuminti in viata...ne intalnim la urmatorul articol

Pana atunci nu uitati un lucru important : NO GOOD DEED GOES UNPUNISHED !!!!!!!

fara scop

Te-ai simtit vreodata atat de insemnificativ incat pe cea mai urata vreme, pe cea mai pustie strada, pe cea mai intunecata directie sa iti doresti sa mergi cu spatele si sa ajungi cat mai tarziu acasa?

Ai ajuns vreodata sa faci lucruri pe care nu le-ai fi facut niciodata doar sa zici ca faci ceva caci esti atat de neinteresant?

Ai stat sa calculezi care este cea mai indicata traiectorie pe care tigara ta trebuie sa o urmeze in asa fel incat sa cada perfect in locul pe care l-ai tintit in prealabil caci lipsa de viata din inima si mintea ta sunt atat de mari incat preferi sa aberezi mental?

Ai reusit vreodata sa ajungi atat de deprimat incat sa incepi sa dai nume la fiecare scara pe care o urci catre casa ta desi ai lift si stai la un etaj destul de superior?

Ai fost vreodata capabil sa te uiti in aceeasi directi de n+1 ori fara sa te intereseze nimic altceva peste ce iti trece privirea cand iti intorci capul spre directia dorita?

Ai ajuns candva sa te simti atat de catatonic incat sa nici nu-ti mai doresti sa deschizi ochii ca ti-e frica de ce ai putea vedea?

Chiar crezi ca poti schimba lumea? Crezi ca lumea vrea sa fie schimbata?

ar mai fi multe de zis si scris dar... nu mai pot

lupta intr-un razboi pierdut ?

Razboi...cuvant infricosator, mai ales daca il pui intr-un context care mai si doare, are un impact moral extraordinar.
De ce luptam intr-un razboi pe care l-am pierdut deja? e indecizie...e idiotenie...e pur si simplu nebunie...e orgoliu...e rautate...e ideea ca trebuie sa imi joc si eu rolul pana la capat?.... care e capatul?...cine seteaza capetele? in primul si in primul rand conteaza foarte mult ce pozitie ocupi in acel razboi; este in pozitie de decizie?....esti un simplu pion?....esti o victima prestabilita?...esti elementul surpriza?...ce esti asta conteaza cel mai mult. ei bine in clipa in care cineva aflat intr-o pozitie de decizie vine si iti spune ca razboiul s-a incheiat si ca tu ai pierdut normal iti pui intrebarea cum se poate asa ceva atata timp cat in mintea ta crezi in victorie. apoi intrebi cine a hotarat ca razboiul a fost pierdut. apoi daca mai exista vreo sansa ca lucrurile sa se intoarca si sa progreseze in mai bine. apoi de ce !!!

este greu sa schimbi lumea dar daca ai reusit sa schimbi un singur om inseamna ca ti-ai facut datoria. unii spun ca este eronata fraza anterioara...altii o atesta cu sau fara mari modificari contextuale sau de ungiul din care o privesti. pe cine sa credem?....eu zic propria-ti persoana apoi persoanele care ti-au demonstrat ca poti avea incredere in ele.

razboiul este pierdut atunci cand intradevar simti ca nu mai poti face nimic sa castigi...in momentul in care partea cealalta iti demonstreaza CLAR ca a castigat...in momentul in care o alta putere mult mai mare decat a tuturora intervine si stabileste clar lucrurile.
un razboi doar atunci este incheiat cand nu mai ai capacitatea sa vezi nimic. sau sa parafrazam un mare filozof "sfarsitul luptei e vazut doar de cei ce au murit in ea"

in orice confruntare cineva pierde si cineva castiga...in orice batalie toti gresesc si poate toti invata ceva din greseli...in orice lupta toti sufera si nimeni niciodata nu va uita acea suferinta.

si ca final mai spun doar atat : in mintea mea o lupta este pierduta doar in clipa in care realizezi ca nu mai ai nimic de pierdut si celalalt nu mai are nimic bun de oferit...si o lupta este castigata cand nu mai ai nimic ce sa iei de la celalalt si nu mai vrei nimic altceva decat rau sa dai.
eu mereu am luptat si o voi face in continuare

stiu.....stiu ca in textul de mai sus nu am spus nimic concret si cu toate astea am spus totul