Mai fratilor exista in viata asta momente in care simti ca trebuie sa iei o decizie ca altfel nu se mai poate...clipa in care iti analizezi ce ai,ce ar trebui sa ai si ce poti avea...mi se pare ca ma incadrez in acel moment.
Pot spune ca m-am saturat dar inca astept...sunt hotarat dar simt ca decizia nu-mi apartine in totalitate...motiv pentru care ezit sa clarific situatia...intrebarea este : pana cand mai pot rabda?...nu de mult am revenit in minunata Romanie cu un dor imens (fara prea mult patriotism) de tara si de anumiti oameni de aici...dupa o absenta de aproape 2 ani din romania traiam cu speranta ca lucrurile merg mai bine si drumul pe care ar trebui sa fim noi ca natiune este urmat in concordanta de marea majoritate a romanilor...cu stupoare am observat ca nu este asa...inca fiecare considera ca nu traim ca un tot social si decizia fiecaruia il influenteaza pe celalalt in mod direct sau indirect,mai repede sau mai tarziu...imi pare rau de felul in care coordoneaza romanii procesele cognitive pe care le imprastie prin actiuni mai mult sau mai putin morale si etice in aceasta lume; m-am proptit in aceasta tara cu dorinta de a ramane o scurta perioada in principiu de relaxare...apoi din cateva motive am ajuns la doleanta personala sa raman pe termen mai indelungat...incetisor incep sa ajung la doleanta de a imi scurta vizita in mod brusc si vehement; am nevoile mele (care nu sunt super marete si oarecum normale pentru un animal social) si totodata am schepsisurile mele (cu totii le avem)...
...am nevoie de liniste si lumea mereu tipa in preajma mea...
...am nevoie de afectiune si cei importanti ma trateaza rece...
...am nevoie de terapie in grup dar pot fi tratat doar individual....
...am nevoie de siguranta si mereu trebuie sa fiu in priza...
...am nevoie de o mangaiere si importantii ma palmuiesc...
...am nevoie de incredere si mereu sunt pus la indoiala...
...am nevoie de simplitate si sunt frecat mereu de complexitati...
...am nevoie de tine si tu te tot indepartezi...
...am nevoie de mine si nu ma regasesc...
...am nevoie de calm si sunt mereu agitat...
...am nevoie de caldura si mereu inghet...
...am nevoie de claritate si tot in ceata vad...
...am nevoie de esenta si am doar superficialitatea...
...am nevoie de puritate si ma simt mereu murdarit....
...am nevoie de nimic clar si mi se da cica tot...
...am nevoie de unitate si sunt mereu impins spre margine...
...am nevoie de o imbratisare si sunt tinut la distanta...
ma intreb daca merita sa mai am nevoie...
aspectul general al complexitatii momentului de acceptiune a nevoilor personale este unul sumbru si totul pare simplu...paradoxal...
...sunt dorit dar indezirabil in context...
...sunt de incredere dar nu mi se spune mai nimic...
...sunt constant informat dar nu stiu nimic...
...sunt util dar cu o prea mica intrebuintare...
...sunt eu dar nu mai stiu cine sunt...
...sunt un porc uman dar tratat ca o papusa gomflabila...
...sunt integru dar mereu tras de sfori...
...sunt decis dar nu stiu ce sa fac sa fie bine...
...sunt bine dar ma simt rau de tot...
...sunt urat dar vazut simpatic...
...sunt aici dar toti ma vad dincolo...sau nu ma vad deloc...
...sunt descuiat la minte dar mereu blocat...
...sunt iubit dar nimeni nu vrea sa o faca...
...sunt anormal dar asa cum ar trebui sa fiu...
...sunt un simplu om dar vazut ca un animal...
...sunt liber dar dependent de tine...
...sunt eu...cos
concluzia este oare sa ma detasez complet de ceea ce simt si sa imi vad de drumul meu asa cum este el? sau sa pastrez speranta si sa ma calmez caci totul va fi bine? raspunsul este la tine...oare ai sa-mi spui vreodata?
