Nimic...

Cum si ce si cand si care…mereu mi se cer bani pentru parcare
Ieri si maine si azi si joi…se anunta numai ploi
Asa si asa si iar si invers...mi se pare mie sau am facut in pampers
Simt si fac si cred si zbor...doar sa ma odihnesc din nor in nor
Cant si zburd si plang si mor…de departe miros un sentiment de dor
Plec si stau si stau si astept...poate o sa mai trag aer curat in piept
Cred si sper si sper si sper...sa vad ceva frumos si pe al meu cer
Iau si dau si cer si fur...sa trec odata in secundul tur
Ce? Cum? Spune! Stai, ca nu inteleg...o sa imi vina un nou coleg?
Visez si dorm si ador sa visez…doar pana ma trezesc si vad ca ma inramez.
Povestesc si calatoresc si calatoresc in povesti…multi de langa mine se plictisesc in Bucuresti...(mai bine s-ar muta in Calimanesti)

Despre mine...Cred

Intr-o zi ploioasa dupa apus de soare tarziu in seara sau devreme in noapte am stat si am gandit-o…ca ma simt uzat…uzat psihic…fizic…moral…mental…dental…fenomenal

In fiecare zi ma uit in jus si observ monotonie si rutina, durere si speranta, nevoie de bani si fuga dupa ei; am observat ca toti se plang de criza…eu cred ca toti astia si-au bagat degetele in priza si ei sunt de fapt crizati…criza s-a sfarsit de mult oameni buni doar ca noi inca nu am iesit din ea…poate pentru ca niciodata nu am stiut defapt ce a reprezentat criza si cu ce se mananca ea asa ca ne-am blocat intr-o viata stricta si o numim normalitatea zilei de azi…si asta pentru ca prostia zilei de maine si ipocrizia de ieri sunt deja inregistrate si nu le putem folosi.
M-am saturat sa fiu bruiat mental zilnic de imbecili cu idei minunate ce se dau cu capul de pereti sa-mi dovedeasca valoarea lor, m-am saturat de tantalaii ce se perinda prin jurul meu imputindu-ma cu parfumul idiotenei lor, m-am saturat sa fiu intrebat ce am de gand sa fac pe viitor si sa fiu tratat cu indiferenta cand chiar intru in discutia asta printr-un limbaj nonverbal dezgustator la privire, m-am saturat sa pot citi oamenii cu care intru in contact caci observ mai multe negativitati decat lucruri positive, m-am saturat sa fiu catalogat fara eticheta, m-am saturat sa fiu etichetat fara sa fiu trecut intr-un catalog, m-am saturat de impresiile femeilor ce sufera de pitziponcism acut si m-am scarbit de femeile cu hiper-pitziponcism acut, m-am saturat sa fiu atacat zilnic de asasinii profesionisti de celule nervoase ce imi stranguleaza incet si sigur neuronii cu fire de aur, ma oboseste prostia, ma osteneste indecizionalitatea multimii; vreau sa ma sinucida cineva doar ca sa ma nasc din nou mai prost (sau si mai prost) sis a pot privi cu alti ochi tot ce se intampla in jurul meu.
Sufar de fobie (la ace)…am alergii (la prosti)…am vicii (stiti cum se spune despre cei ce nu au vicii, ca au virturi plictisitoare)…am nevoi (sunt un animal social)…sunt dependent (de frumos)…sunt iubitor (de tine)…sunt increzut (in mine)…sunt artagos (pentru ca trebuie)…sunt antipatic (pentru cei “adevarati”)…sunt arogant (pentru cine merita)…sunt bun (cu unii)…sunt rau (cu ceilalti)…sunt hotarat (cand nu sunt nehotarat)…sunt sentimental (tot cu tine)…sunt spiritual (cu mine insumi)…sunt sufletist (cu toata lumea)…sunt rabdator (prea rabdator)…sunt suparat (foarte rar)…sunt fericit (nu mai tin minte cum si cand)…sunt al tau (daca ma vrei)…sunt al tuturor (niciodata)…sunt eu (mereu)…

Niciodata sa nu spui niciodata dar niciodata nu am crezut ca pot spune niciodata fara ca acel niciodata sa nu fie crezut niciodata, nicaieri si de nimeni…cu toate astea spun ca niciodata nu voi renunta la ceea ce cred,vad,simt,stiu si la doleantele mele.

Cred ca intreaga noastra credinta in credinta este acolo doar pentru a ne face sa credem ca putem reusi sa credem ca oricat am crede in credinta nostra in credinta tot credem ca nu credem si atunci trebuie sa credem in ceva…asa cred eu…tu ce crezi? Crezi?

Intotdeauna INFRANT !!!

M-am saturat sa fiu infrant de oamenii cu idei ,,geniale" , sa lupt singur si sa fiu lasat sa cad lovit de fulgerele trimise fara scrupule de tantalaii ce ne consuma oxigenul si asa destul de rar si poluat.
M-am saturat sa mi se ceara totul si sa traiesc cu idiotenia in sine ca cineva ma va aprecia vreodata si va avea tupeul sa-mi multumeasca pentru ce I-am facut.
M-am saturat sa stau la coada aprecierii si sa ma benoclez la fiecare secunda in bonul cu numarul infinit in timp ce astept linistit, rabdator si constiincios pe un scaunel cu 3 picioare intr-un colt intunecat si privit de orice fericire sa aud pe cineva strigandu-mi numarul infinit inscris pe zdrentuitul bon putrezit din mana.
M-am saturat sa fiu asasinat psihic in fiecare zi, sa mi se spanzure neuronii cu proprii axoni, sa fiu maltratat moral si coplesi de entitati macabre cesi duc zilele in perfiditatea si lipsa de ideologie a oamenilor auto-intitulati normali si morali.
M-am saturat. Solutia este oare trecerea in cealalta extrema? Ingroparii semintei bunatatii ce domneste in sufletul meu; si trecerea in moralitatea abominabila a rautatii si ciudateniei intruchipate?