M-am saturat sa fiu infrant de oamenii cu idei ,,geniale" , sa lupt singur si sa fiu lasat sa cad lovit de fulgerele trimise fara scrupule de tantalaii ce ne consuma oxigenul si asa destul de rar si poluat.
M-am saturat sa mi se ceara totul si sa traiesc cu idiotenia in sine ca cineva ma va aprecia vreodata si va avea tupeul sa-mi multumeasca pentru ce I-am facut.
M-am saturat sa stau la coada aprecierii si sa ma benoclez la fiecare secunda in bonul cu numarul infinit in timp ce astept linistit, rabdator si constiincios pe un scaunel cu 3 picioare intr-un colt intunecat si privit de orice fericire sa aud pe cineva strigandu-mi numarul infinit inscris pe zdrentuitul bon putrezit din mana.
M-am saturat sa fiu asasinat psihic in fiecare zi, sa mi se spanzure neuronii cu proprii axoni, sa fiu maltratat moral si coplesi de entitati macabre cesi duc zilele in perfiditatea si lipsa de ideologie a oamenilor auto-intitulati normali si morali.
M-am saturat. Solutia este oare trecerea in cealalta extrema? Ingroparii semintei bunatatii ce domneste in sufletul meu; si trecerea in moralitatea abominabila a rautatii si ciudateniei intruchipate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu