E vorba de tine aici in textul asta.
Esti cea care vrea dar nu stie, cea care refuza sa mai vrea desi vrea...Paradoxul vine cand te apuca durerea de cap, senzatie macabra care te loveste in momentul in care constientizezi iubirea si ura pe care o porti unei persoane, lipsa de interes pe care o ai fata de mine, intoleranta fata de nou (suna ca un fel de integrare in absolut...) si indecizia cand esti hotarata.
De am putea sa traim fara durere, de am putea sa transmitem de fiecare data si altora ceea ce simtim, de am putea sa ne izolam in cochilia noastra protectoare si sa traim o infinitate doar cu resturi de mancare si cu patetica noastra vina perpetuata asupra propriilor personalitati si iubindu-ne doar pe noi insine...ar fi....cred...perfid.
Revino-ti din insubordonarea in care traiesti; ridica-te cu o privire fixa spre nimic si dezbina-ti neincrederea de magnifica-ti personalitate si "soul"...mai mult de atat....fii tu odata ca m-am saturat sa privesc inapoi si sa sper la ceva insuportabil de frumos...tweety
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu