Pe scari statea ea si ma uitam uimit ca sincer tare rau imi parea ca ma simt uluit.
Pe munte din zare atintit ea ma privea si foc in ochi avea... frica pe mine ma lovea cand ea in zare nu mai era.
Turbat de goliciune astept sarutul tau destept si buzele crapate-mi plang cand stiu ca doar o sa-l astept.
Singuratatea greu m-apasa si soldati de plumb vad, ca vin sa ma ridice si sa ma transforme-n scrum.
Vantu-i fum si ceru-i apa si pamantul plange singur ca fumul nu se piere cu apa si nici vantu’ nu-i ceru lui fum.
Astept sa fiu miracol sa ma simt acolo sus, dar simt ca se intampla doar mereu si fix opus...sa ma vad cum calc pe pietre cu piciorul dezvelit, sa simt aerul cel rece ca-mi strapunge gatul dezgolit, sa miros mireasma dulce a destinului invelit; sa aud soapta surda a miracolului amortit.
Vreau…vreau sa pot vrea sa vreau ce vreau cand vroiam a vrea ceva ce vreau sa vreau…sa inteleg vazand mirosul atingeri cuvintelor scrise pe o singura fasie de hartie zdrenturoasa si rupta de vechimea visului meu voit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu