Am primit o floare cu petale cenusii,
Ti-am daruit un soare cuprins de raze aurii.
Ma simt pierdut in ceata,
Atat cat sa nu ma vad in viata.
Am privit in zare si am vazut doar o carare,
Strabatuta de mii si mii oameni mari cu fete de copii.
M-am scaldat in mare sau doar mi se pare,
Mi s-a facut frica si ma umplu de fobii.
Am vrut sa-ti cer iertare si o sansa de impacare,
Sa dau timpul inapoi cadru cu cadru.
Dar simt ca nu sunt in stare si tremur din picioare.
Si cineva departe imi rupe filmul in patru.
Am stiut ca am nevoie sa ma incui intr-o scoica vie,
Sa ma pierd pe fundul apei si sa fiu salvat de vasul sperantei.
Dar mai bine ma inchid intr-o cutie sa fiu deschis de cine se stie,
Sa devin uzul doleantei si jucaria ei.
Sincer cred ca trebuie sa ma opresc ca si dorintele ma parasesc,
Limitele mele sunt doar niste linii inutile si umile.
Pe care doar privind in jur le depasec si alte bariere stabilesc.
Dar mai bine ma limitez si raman la ale mele asa inutile si umile.
Am regasit o comoara scufundata de mult uitata si de multi ignorata,
Dezlegand misterul am descoperit vasul M.C al lui Sir Arthur Conan Doyle…
Asa imbogatit de acea comoara sa traiesc linistit in doi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu